Transplant Football World Cup, primul turneu de fotbal pentru transplantați, a avut loc zilele trecute în Italia, la Cervia. Aici a participat și România, cu ajutorul Asociației Transplantaților din România, mesajul fiind de mulțumire pentru donatori, familiilor acestora și medicilor care le-au oferit sportivilor o nouă viață.
Echipa României a avut 16 sportivi transplantați – pacienți care au suferit un transplant de organe vitale – la competiția unde meciurile au fost de două reprize a cate 15 de minute, cu număr nelimitat de înlocuiri ale jucătorilor.
Delegatia României a avut următoarea componență la Campionatul Mondial – Președinte: Tache Gheorghe, antrenor principal și jucător: Voinea Gabriel, antrenor secund și jucător: Gheorghe Vasile, portari: Ilie Marius-Lucian și Salimon Petrică, jucători de câmp: Mânz Ionuț (căpitan), Zărnescu Gheorghe, Cristea Gheorghe, Gheorghe Sorin, Budileanu Mircea, Bonea Sorin, Lazăr Vitalie, Țepeș Victor, Tudose Florin, Dorobanțu Florin și Ciorcan Mircea (jucator si medic), suport tehnic: Panaete Ana-Teodora, și fotoreporter Bobar Mihaela-Ionela (www.ActionFoto.ro).
ProSport: Cum a fost primul Campionat Mondial pentru transplantați?
Gabriel Voinea: Campionatul se va repeta. Organizatorul este World Transplant Game Federation, asociație înființată în 1978 și unde România a aderat prin Asociația Transplantaților din România. Suntem 16 jucători în echipă și se pot face schimbări nelimitate, sunt șase jucători plus un portar în teren. Grupa a fost grea din mai multe puncte de vedere. Anglia are campionat intern al transplantaților și aria de selecție este enormă. Ne-au bătut cu 13-0 în primul meci,
Am zis wow, de unde au venit?! Sunt extratereștri. Am văzut în grupa cealaltă că e Chile și am zis că finala e Chile – Anglia, dar englezii au pierdut în fața Spaniei în semifinale, spaniolii marcând în prelungiri. În Spania se fac peste 5800 de transplanturi pe an și în România se fac în total, pe toate organele, putin peste 300.
Când ați făcut transplantul?
Am făcut transplant de cord acum doi ani de zile, și pe opt septembrie când e ziua mea, am ajuns în Italia și a fost festivitatea de deschidere. Am luat un tort și am sărbătorit cu toții. Noi nu mai serbăm ziua de naștere, noi serbăm ziua transplantului. Este noua noastră viață … Eu am fost la Spitalul Floreasca, la echipa domnului Profesor Dr. Horațiu Moldovan.
Înainte de problemele medicale, erați un om activ?
În trecut am făcut multă mișcare, am jucat fotbal, ciclism montan și apoi am luat-o de la zero … Au fost complicații posttransplant, am făcut rejet (n.red. – organismul respinge un corp străin), apoi o boală prin care mă umflam, mă dezumflam … din cauza cantității mari de imunosupresoare (n.red. – medicament pentru prevenirea respingerii grefei în transplanturile de organe).
Anul trecut, în noiembrie, m-am intoxicat cu statine (n.red. – medicamente folosite pentru a reduce valorile colesterolului seric) … au intrat în conflict cu imunosupresoarele și mi-au omorât toți mușchii. M-au făcut legumă … am făcut și insuficiență renală, am făcut dializă zilnic. A fost oribil. Eram legumă pentru a cincea oară, dar nu mai conta … E foarte greu mental, te doboară psihic … Eram neputincios. Plâgeam și mă rugam non stop.
Erați o persoană credincioasă?
Nu eram o persoană așa credincioasă, dar după ce am făcut infarct, la mine așa a pornit totul.
Am implantat un defibrilator cardiac și ca să fiu trecut pe lista de transplant doar inima trebuie să fie organul bolnav.
Zic sunt sănătos tun … dacă inima nu mai vrea, fac testele premergătoare pentru transplant. Am început să facem testele și la un moment dat am făcut stop cardiac și în timpul stopului cardiac am făcut decorporalizare … înseamnă că iese sufletul din corp și te vezi mort pe masa respectivă … Am văzut ecranele, tot și m-am transferat «sus», unde mi s-a spus că am venit prea repede, că trebuie să mă întorc pentru că nu mi-am făcut misiunea, că o să am încercări grele, dar că le voi depăși. Și m-am trezit, eram în sala de operație și striga medicul la mine dacă-l aud…
Ce ați făcut imediat după acest eveniment?
Am cerut un preot și am zis că vreau să mă miruiască … A doua zi dimineață m-a împărtășit. M-am dus la baie, că în ziua respectivă când am venit din sala de operație nu am coborât din pat, și când m-am dus la baie am văzut cicatricile de la electrozii de resuscitare … Atunci am zis, deci tot ce s-a întâmplat a fost real.
Mă invită diverși medici cardiologi, când fac conferințe să vorbesc despre viața de după transplant sau mă cheamă preoții în biserică să vorbesc despre experiența asta legată de decorporalizare.
Revenind la Campionatul Mondial pentru transplantați. Cum ați ajuns aici?
În echipa noastră am fost puțini care am avut treabă cu fotbalul, pasiunea ne-a unit. Am vrut să dăm un mesaj, că viața după transplant nu se rezumă să iei pastilele și să stai în pat. Poți să-ți reiei activitatea. Eu am și calificare în acordarea primului ajutor. Când s-a făcut anunțul de înscriere trebuia să aplici. Medicul echipei a aplicat pentru posturile de medic și jucător și așa m-am gândit că și eu, am făcut fotbal, am calificare pentru primul ajutor, dar sunt și antrenor UEFA licentiat. Am aplicat pentru toate trei, ca să am o șansă. Și a venit anunțul că am fost acceptat. Bine, dar pentru care? … Am încercat să aducem un antrenor profesionist, a refuzat … și mi-au zis că să fiu și antrenor.
Și în grupă cum a fost?
Am câștigat cu SUA la penaltyuri … până la urmă am terminat pe 11. De la locul 4 la 11 toți primesc același premiu: medalie de participare.
Mi-a plăcut echipa din Chile. Au văzut că ne dădeam cu geluri, cu alifie. Aveam trusa mea medicală … Eu mai antrenez două grupe de copii. Și ei, cei din Chile, când au văzut, mă întrebau, atunci când aveau câte o problemă, ce să facă. Le-am zis că îi dau cu cremă, niște gheață, niște benzi kineto … ca atunci când au câte o întindere să țină mușchiul într-un fel contractat, să nu se rupă. L-am bandajat pe unul, apoi trei, apoi erau patru de tratat … Începeau meciul și eu cu doctorul și fotograful echipei noastre făceam masaje și îi pregăteam să intre în teren și să reziste.
Și au câștigat!
Când s-a terminat meciul (finala), cei din Chile au zis că vor face un singur schimb de tricouri … și mi l-au dat mie. Au zis că ei tricourile de joc nu le dau, doar unul singur. Au spus să le zic de la cine vreau, că doar unul singur se dă. Și tricoul unui campion mondial (Rafael Solis Yaňez) e la mine. O să-l pun în ramă. Iar la premieră, când le-a dat Cupa, au făcut poze și apoi au zis să vină echipa României să facă poze cu Cupa. Gesturi … de plângeam cu toții.
Care ar fi mesajul după acest Campionatul Mondial?
Important e că am fost niște deschizători de drumuri. Următoarea ediție e peste doi ani și putem să ne pregătim. Cei din Chile, spre exemplu, se pregăteau pentru altă competiție acum și când au auzit că e Mondialul au întărit echipa. Și spaniolii sunt buni. Au arie de selecție, toți tineri, înalți, noi am avut jucători și mai în vârstă. Pentru noi mesajul este simplu: să ne bucurăm de viață (gift of life), să arătăm că se poate, să inspirăm! Sigur printre noi sunt destul de mulți oameni care fac mișcare sau își doresc să facă sport dar au temeri și trebuiesc încurajați. Bucurați-vă de viață, trăiește clipa, urmează-ți visul, fă-ți misiunea!
Foto: Bobar Mihaela-Ionela (www.ActionFoto.ro)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER